Viglianti spune că momentul de maximă fericire l-a reprezentat câștigarea titlului în 2011
Noul director sportiv al Oțelului declară că Galațiul e mult mai liniștit decât orașul său natal, Cordoba
Îți mai aduci aminte cum a fost prima ta zi la Oțelul? N-am cum să uit așa ceva. Echipa era în cantonament în Cipru, am ajuns pe la două noaptea la hotel. La 8 dimineața a venit maseorul, apoi Tase (n.r. – atunci secundul lui Grigoraș) și domnul Tămășanu (n.r. – preparatorul fizic) să-mi ureze bun venit. La 11 am ieșit la primul antrenament, mi‑am cunoscut coechipierii, iar seara a fost primul amical, cu Dinamo Kiev. Am intrat 15 minute, iar la final noii colegi m-au îmbrățisat.
Ce impresie ți-a lăsat primul contact cu România? M-a surprins aspectul blocurilor, care erau foarte multe și semănau între ele. În Argentina sunt blocuri doar în zonele centrale.
Care este cel mai plăcut moment petrecut la Oțelul? Noaptea de 15 mai 2011, când am devenit campioni după meciul câștigat cu 2-1 în fața Timișoarei. A fost o descătușare imensă că am reușit, în ciuda piedicilor care ni s-au pus.
Dar cel mai dureros? După accidentarea din 2009 la genunchi, când medicul la care fusesem trimis mi-a spus că nu mai are ce să facă și că trebuie să renunț. El ar fi vrut să mă las de fotbal încă din acel an. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu s-a întâmplat asta și am reușit să trec peste acel moment dur.
La ce te-ai gândit iarna trecută, când ai rămas blocat în trenul înzăpezit? A fost o aventură care îmi va rămâne mereu în amintire. La început ziceam că trece repede, dar n-a fost așa. Fără apă, fără mâncare, ne gândeam doar cum să ne îngrijim între noi, toți care eram în acel tren. Nu doresc nimănui să rămână prizonier în zăpadă.
Ești jucătorul străin cu cele mai multe prezențe în Liga I pentru Oțelul. Ce reprezintă pentru tine acest lucru? Nu am știut asta până în momentul retragerii. Sunt mândru. Cum am mai spus, eu am simțit tot timpul dorința de a rămâne la Oțelul, pentru că m-am simțit bine aici de la bun început.
Care e ultima ta amintire din vestiarul echipei la care ai jucat patru ani? Momentele în care mi-am luat rămas bun de la coechipieri. Am stat de vorbă mai mult cu cei tineri, le-am povestit câteva lucruri din experiența mea și cred că au înțeles că viața de fotbalist e foarte scurtă. Sper că i-am motivat pentru retur.
Cum te simți de când nu mai ești fotbalist? Am slăbit trei kilograme. De vineri, de când mi-am anunțat coechipierii, și până azi (n.r. – ieri), când mi-am făcut bagajele pentru Argentina, am avut parte de trăiri și emoții de nedescris. Am primit sute de mesaje de la fani. Sunt copleșit…
La ce te-ai gândit prima dată după ce ai luat decizia retragerii? M-am gândit la familie și la întoarcerea în Argentina. Nicio clipă nu m-am gândit că o să revin asupra deciziei.
„În Argentina, infracționalitatea e mai ridicată!”
Ce preferi: ceafa de porc românească sau mușchiul de vită argentinian? Să nu se supere românii pe mine, dar carnea de vită argentiniană e preferata mea.
Fă-ne o comparație între Cordoba (n.r. – orașul lui natal) și Galați. În Cordoba e o populație de 1,5 milioane de oameni. Galațiul este un oraș mult mai liniștit. Și oamenii sunt diferiți. Aici se trăiește de o manieră mai calmă, pe când în Argentina este și o infracționalitate mai ridicată.
Suporterii spun despre tine că ești singurul argentinian cu copii moldoveni… Așa spun și eu despre mine destul de des. Chiar dacă Martina nu s-a născut aici, avea doar trei luni când a venit în Galați, vorbește mult mai bine ca mine românește. O să-i cer să-mi fie profesoară, pentru că în noua funcție, de director sportiv, trebuie să vorbesc și eu perfect. Iar Giuliano e născut în Galați. În concluzie, nu există nici un dubiu că n-ar fi moldoveni (râde).
Spre ce sporturi ți-ai dori să-ți îndrumi copii? Mi-ar plăcea să facă sport ambii copii, dar niciodată nu îi voi forța dacă nu vor dori. Martina mi-aș dori să facă hochei pe iarbă, un sport popular în Argentina, iar pe Giuliano normal că l-aș vrea fotbalist.
Ești conațional cu Messi. Ți-ai fi dorit să joci măcar o dată cu el în echipă? Eu am crescut în perioada de glorie a lui Maradona, pe el l-am avut ca idol. Să-l avem pe Messi acum, tot în Argentina și tot numărul 1 ca fotbalist, este o mândrie pentru orice argentinian.
Ce mi-ai adus aici? Ți-am cerut un fotbalist, nu un rocker! Petre Grigoraș către Viorel Tănase în 2008, imediat după ce a dat ochii cu Viglianti
1 titlu de campion a cucerit Gabriel Viglianti cu Oțelul, în sezonul 2010-2011
109 partide a evoluat Viglianti pentru formația din Galați, în Liga I, pentru care a marcat17 goluri
4 partide are Viglianti pentru Oțelul în Liga Campionilor, dar nu a marcat niciun gol
Argentinienii din Liga I Elias Bazzi FC Național (2005), FC Argeș (2006, 2008/2009), Dinamo (2010), „U” Cluj (2011) Pablo Brandan Urziceni (2007/2010), Steaua (2010/2011) Enzo Bruno Alba Iulia (2010) Fernando Cafasso Bistrița (din 2011) Danilo Carando Astra (2010) Nicolás Chiesa Poli Iași (2005) Tomás Costa CFR Cluj (2010) Juan Culio CFR Cluj (2007/2010) Ãngel Diaz Ceahlăul (2006) David Distefano Brașov (2011/2012), Astra (din 2012) Jonathan Dominguez FC Brașov (2011) Sebastián Dubarbier CFR Cluj (2008/2009) Cristián Fabbiani CFR Cluj (2007/2008) Mariano Farina Dinamo (2007) Paolo Frangipane CFR Cluj (2009) Juan Garat Dinamo (2010) Luis Garcia Timișoara (2008), Buzău (2009) Alejandro Gavatorta Poli Iași (2005/2006, 2008/2009) Alejandro Kruchowski Astra (2010) Lucas Garcia Ceahlăul (din 2011) Elvio Martinez Poli Timișoara (2008) Osvaldo Miranda Dinamo (2008/2009), Astra (2009, 2010/2011) Gustavo Oberman CFR Cluj (2008) Gustavo Paruolo Poli Iași (2007/2009) Sixto Peralta CFR Cluj (2008/2011) Marcos Pol Dacia Mioveni (2008) David Reano Bistrița (din 2011)
Diego Ruiz CFR (2008/2009), Tg. Mureș (2011) Sanchez Prette CFR Cluj (2008) Juan Sotelo Rapid (2012) Martin Saric Poli Iași (2006/2007) Abel Valdez Astra (2009) Luciano Vella Rapid (2008) Statistică: Răzvan TOMA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER